Rochia, reperul feminitatii peste timp
De-a lungul vremii, rochia a devenit un reper al feminitatii si gingasiei la superlativ, prin versatilitatea sa si puterea de a tine pasul cu evolutia umanitatii. Clasicele piese vestimentare, nascute din nevoia primara a omului de a se proteja, au devenit, peste timp, elemente de expresie pentru bunul gust, eleganta si rafinament. Rochia a raspuns, intru-totul, nevoii de manifestare libera si autentinca a femeii, punandu-i in valoare unicitatea si forta interioara.
In Egiptul Antic, rochiile simple, din lana sau in, lungi pana la glezne si fixate la umeri cu una sau doua barete, au capatat, in timp, pliuri, pentru volum, si maneci, mai intai scurte si apoi lungi.
In Grecia Antica, tinutele femeilor erau compuse din doua piese: o rochie cu 30 cm mai lunga decat lungimea corpului, prinsa la umeri cu brose mari si legata sub sani cu un cordon impletit, cu ciucuri si un sal purtat in diverse moduri.
Incepand cu secolul al XII-lea siluetele feminine sunt puse in valoare de rochii, care, pentru prima data, sunt ajustate pe corp. Talia se aliniaza la linia soldurilor si este marcata de cordoane impodobite cu pietre pretioase. Manecile rochiilor sunt fie in forma de clopot, fie foarte stranse pe brate.
Din secolul al XIV-lea, inceputul Renasterii, tinutele vestimentare ale doamnelor capata influente din lumea artelor. Brocartul, catifeaua si broderiile, devin elemente de baza in realizarea hainelor.
Corsetul isi face aparitia in secolul al XVI-lea, punand in evidenta bustul femeilor si talia acestora. Manecile sunt largi si foarte lungi.
In secolul al XVIII-lea apar si cele mai largi rochii din istorie, ajungand la un diamentru de 2 m si jumatate.
Rochiile lungi pana la glezna, din bumbac alb, inguste in talie, cu decolteuri adanci si maneci bufante sau stramte scot in evidenta alura firava a femeii secolului al XIX-lea.
Dupa 1900 tinutele devin mult mai lejere si mai confortabile, femeile incep sa intre in afaceri si au nevoie sa fie active, pastrand, in acelasi timp, nota de eleganta si rafinament. Lungimea rochiilor se scurteaza, ajungand chiar pana la genunchi. Apare boleroul. Acesta este impodobit cu broderii si sireturi. Tot atunci apare si prima rochie simpla, cu decolteu rotund, maneci simple, gen kimono, cu talie marcata de o curea simpla.
Dupa anii 30, moda incepe sa fie dictata de casele de moda de la Paris. Aparitia televiziunii in viata oamenilor, ofera femeilor repere consistente ale trendurilor in moda vestimentara.
Rochia ramane un element vestimentar de baza in garderoba oricarei femei. Ea pastreaza parfumul anilor, esenta feminitatii si spiritul versatil al frumusetii feminine. De zi sau de seara, de ocazie sau de birou, rochia imbraca, cu eleganta, orice femeie, indiferent de perfectiunea formelor sale, punandu-i in valoarea personalitatea. Atunci cand este facuta la comanda, rochia imprumuta si da consistenta farmecului personal.
Mirela Tanase, consultant
